Galda de Jos

Galda de Jos, în maghiară Alsógáld, în germană Unterhanenberg, este o comună în județul Alba, formată din satele Benic, Cetea, Galda de Jos (reședința), Galda de Sus, Lupșeni, Măgura, Mesentea, Oiejdea, Poiana Galdei, Răicani și Zăgriș.

Istoric

Localitatea Galda de Jos este amintită în documente încă din 1287 cu numele Gald, pentru ca la începutul secolului al XIV-lea, drumul de piatră care traversa localitatea să fie unul din cele mai renumite alte epocii, probabil drumul principal care lega nordul de sudul Transilvaniei, trecând prin Galda de Jos, Ighiu și Alba Iulia, nefiind exclus ca acesta să fie chiar vechiul drum roman. Din epoca feudală târzie se păstrează mai multe documente referitoare la satul Galda de Jos în care sunt prezentate Biserica din deal construită din piatră în secolele XIV-XV (cu transformări până în 1732), peste cea de lemn din secolele XIII-XIV și Castelul Medieval construit în secolul al XVII-lea.

Primele atestări documentare referitoare la teritoriul comunei Galda de Jos sunt prezentate în lucrarea Getica, opera de căpătâi a profesorului de istorie antică Vasile PÂRVAN. În satul Cetea, au fost descoperite urme ale culturii Hallstatt (din epoca fierului), un tezaur monetar din timpul lui Caesar și Augustus (denari imperiali), depozite, ateliere și lănci.  Cele mai multe sate ale comunei Galda de Jos sunt atestate documentar în perioada feudalismului timpuriu, secolele XIII-XIV: satul Oiejdea în 1238, satul Galda de Jos în 1287, satul Benic în 1299, satul Mesentea în 1303 și satul Cetea în 1337. În documentele de atestare apar o serie de date referitoare la activitatea locuitorilor acestor sate, schimbarea stăpânitorilor (1337) sau jafurile efectuate de castelani la Piatra Cetii (1352).

Baronul Kemény din Galda de Jos și familia sa au fost sute de ani stăpânii acestor sate,  aservirea lor a căpătat forme dramatice, consemnate în istoria locală. Din acele vremuri se mai păstrează crucile din piatră de la hotare și părți dintr-un castel în stil baroc construit în locul vechiului conac renascentist, ce a marcat și marchează și astăzi viața comunității. Se spune că la Galda de Jos a fost înmormântat Simon, moștenitor al domeniilor Kemény, care ucis în 1442 i-a salvat viața lui Iancu de Hunedoara.

În timpul răscoalelor din 1784-1785, conduse de Horea, Cloșca și Crișan, castelul a fost folosit ca punct de rezistență pentru nobilimea transilvană și punct de detenție pentru țăranii adeseori și schingiuiți aici. În Primul Război Mondial, țăranii români au demolat aproape în totalitate castelul, iar după război, baronul Árpád Kemény II (1867-1941), l-a vândut avocatului Albini Aurel, care timp de două decenii, a fost și primarul Aiudului. Mai târziu, baronul și-a vândut și terenurile, agricultorilor din Teiuș. Castelul și dependințele, trecute în proprietatea statului comunist, au devenit între anii 1946-1948 temnițe și lagăre de muncă pentru deținuții politici de la închisoarea din Aiud, iar apoi au  devenit sediu al Întreprinderii Agricole de Stat. Astăzi castelul adăpostește Centrul de Recuperare și Reabilitare Neuropsihiatrică, cel mai mare cămin-spital cu acest profil din țară.

Biserica medievală din Benic, inițial romano-catolică, a fost folosită de la Reforma protestantă până în secolul al XX-lea de comunitatea reformată din Benic, dar astăzi este în ruine. În anul 1951 clopotul cel mare al bisericii a fost mutat de săteni în biserica românească din Benic.

Șematismul de la Blaj, menționează la 1732 biserica Nașterea Mariei, biserica monument din deal care îmbină armonios formele unei construcții de zid cu un acoperiș tipic pentru bisericile de lemn.

Conscripția din 1760-1762, arată că în Galda de Sus existau două biserici, una ortodoxă de la 1645 (neunită) din lemn și alta unită. Actuala biserică Sfinții Arhangheli,a fost ridicată în secolul XVIII în locul lăcașurilor anterioare de lemn de la care a preluat crucea de argint donată de Matei Basarab în 1645 cu inscripția M(AGISTER) IWENALIS FALCUS MCM DOM(INUS) MATTEUS BAS(ARAB) W(OIEWODA) 1645 HANȚUL GOȚMAN, icoanele de lemn de secol XVII reprezentând pe Sfânta Paraschiva și Nedelea împreună cu icoanele din secolul XVIII pictate de Oprea Zugravul, Simion Zugravul din Bălgrad și Stan din Rășinari, cărțile vechi și clopotul din 1742 dat de pomană de Iovan G.

Biserica Cuvioasa Parascheva Mesentea a fost construită în 1778 pe locul unei mai vechi biserici din lemn, cu altarul alipit naosului, are o fundație mai puțin adâncă, mai superficial realizată și suprapune fragmente dintr-o zidărie mai veche, iar în curte sunt morminte vechi din 1653.

În 1831 în Galda de Jos existau 4 biserici, una de rit reformat, alta de rit unitarian, o biserică ortodoxă și una greco-catolică. În 22 martie 1906 s-a pus piatra de temelie a noii biserici parohiale din Galda de Jos, purtând hramul ‘Nașterea Maicii Domnului‘. Organizarea acestor lucrări a fost făcută de preotul vrednic de pomenire Aurel Hulea și găldenii, buni credincioși. Meșterii Anghel Roșca și Stefan Crișan din Alba Iulia au reușit să termine lucrarea în 19 august 1906, ca apoi să fie dotată, împodobită și binecuvântată prin oficierea primei slujbe, de Sfântul Ierarh Nicolae în același an. În anul 2005 a ieșit la lumină în satul Mesentea un monument votiv antic. Vechiul gard al casei grofului, din pietre prelucrate, are prinse în zidărie altarul roman, o inscripție medievală premodernă și un bloc roman anepigraf din calcar.

Dezvoltare socială

Populația comunei Galda de Jos cuprinde peste 4.500 persoane și este constituită în proporție de 89,08% români, cu o minoritate de maghiari de 6,59% și alte etnii. Comuna Galda de Jos este o așezare de tip agro-pastoral, cu case încăpătoare și arătoase, pe un nivel sau două, aliniate de o parte și de alta a străzilor asfaltate, creând o atmosferă tonică și relaxantă, dând localităților aspect de urbe. Cămine culturale funcționează din prima parte a secolului XX  în satele Galda de Jos, Oiejdea, Benic, Cetea și Galda de Sus. Învățământul în comună este reprezentat de unități școlare cu clasele I-VIII și de grădinițele din Galda de Jos, Oiejdea, Mesentea, Benic, Cetea, Galda de Sus și Poiana Galdei. Comuna beneficiază de dispensare medicale și cabinete cu medici de familie.

Varietatea reliefului, florei și faunei precum și caracteristicile climatice o fac atractivă din punct de vedere turistic: Cheile Gălzii, Cheile Întregaldelor, Cheile Cetii, apoi masivele calcaroase Piatra Cetii și Piatra Craivei, Piatra Măgurii, Bulzul Gălzii, Colții Trascăului și Băile Romane. Cele 5 structuri de cazare din comună dețin circa 100 locuri de cazare, cu confort de 3÷4 margarete. În Cetea funcționează și un centru de pelerinaje cu 40 locuri.

În ultimul deceniu a fost creată și dezvoltată o puternică platformă industrială, care absoarbe peste 50% din populația activă. Indicele de Dezvoltare Socială Locală (IDSL)  a crescut în ultimii ani la 70 și datorită numeroaselor manifestări culturale precum, Fășangii de la Cetea, Festivalul Național Florile Galdei și Serbările Galdei.