Academia Rurală Transilvană lansează Revista Viața la țară

Reconceptualizarea vieții satului în țările europene dezvoltate este o misiune de lungă durată prin care se urmărește crearea metodelor și instrumentelor, care să ducă la o abordare dintr-o dublă perspectivă: cercetarea în domeniul patrimoniului și valorificarea istorică. În câteva centre europene se lucrează acum la proiecte de cercetare de mare anvergură în domeniu, din perspectiva arheologiei, a tehnicii, dreptului, istoriei zonelor rurale, geografiei, ecologiei și agrobiologiei. Pentru România ar trebui adăugate cercetări în domeniul folclorului, etnografiei, calendarului și tradițiilor populare.

Lansarea ”Revistei Viața la țară” se face deoarece membrii Academiei Rurală Transilvană consideră că este momentul unui efort academic concertat, care printr-o abordare pluridisciplinară, abordare precizată și în legile cadru ale educației, trebuie susținută de întreaga societate și mai ales de structurile academice actuale. Suntem cu toții responsabili de felul în care este definită relația formării inițiale cu formarea continuă – de care este certă nevoie, dacă ne gândim la frenezia cu care dispar clădirile și monumentele istorice din orașele și satele noastre, sau la rapiditatea cu care Codrii Cosminului au fost transformați în cherestea și de felul în care societatea românească se simte solidară și responsabilă în termeni morali și materiali, cu un trecut frecvent invocat și arareori asumat.

Anul European al Patrimoniului Cultural – 2018, reprezintă o excelentă oportunitate de a cunoaște și de a înțelege rolul patrimoniului cultural al Europei în promovarea sentimentului de apartenență la un spațiu european comun. Sloganul anului este “Patrimoniul nostru: la confluența dintre trecut și viitor”.

Anul 2018 devine astfel un spațiu temporal în care se va scoate în evidență importanța culturii europene și a acțiunilor Uniunii Europene pentru conservarea, digitizarea și dezvoltarea elementelor conexe prin care se poate asigura cunoașterea și protejarea patrimoniului. Acesta este contextul în care ”Revista Viața la țară” vine să îmbogățească activitatea și să completeze lista publicațiilor Institutului Național al Patrimoniului.

Uniunea Europeană este constituită pe principiul unitate în diversitate. Dacă viața urbană nivelează astăzi traiul oamenilor, diversitatea este dată mai ales de specificul vieții din mediul rural care, urmărind diversitatea naturii, generează spații socio-culturale și spirituale unice, inconfundabile și irepetabile, a căror păstrare reclamă o preocupare serioasă.

Cultura tradițională și obiceiurile constituie un patrimoniu inconfundabil al fiecărei localități, zone sau regiuni rurale. S-a constat că dacă unele tradiții au dispărut ca efect al ”modernizării, al producției de serie mare”, totuși în spațiul rural se mențin încă tezaure de etnografie și folclor, meșteșuguri care constituie o mare bogăție. Prin proiectul acestei reviste dorim să implementăm prevederile din Carta europeană cu privire la dezvoltarea și protejarea culturii în spațiul rural, care are ca obiectiv esențial, menținerea, apărarea diversității și bogăția patrimoniului arheologic din zonele rurale și să promoveze o cultură dinamică, acționând în următoarele direcții:

• inventarierea, punerea în valoare și promovarea patrimoniului istoric și cultural, inclusiv abilitățile vieții rurale;

• proiectarea și dezvoltarea tradițiilor și a formelor de expresie culturală la fel ca și dialectele locale;

• întărirea identității culturale regionale a populațiilor rurale și promovarea vieții asociative;

• identificare și conservarea in situ pentru arhitectura vernaculară;

• promovarea patrimoniului turistic și gastronomic rural & local.

În anul 2018 când se sărbătoresc 100 de ani de la Marea Unire, România are cea mai mare nevoie de creativitate. Proiectul ”Revista Viața la țară” consideră că economia creativă contribuie la susținerea „brandului de țară” prin promovarea și tezaurizarea unor zone care se înscriu în patrimoniul cultural al umanității. Apariția ”Revistei Viața la țară” se dorește a fi un stimulent pentru tezaurizare, pentru îmbogățirea cunoștințelor și motivarea reglementărilor pentru protecția și accesul responsabil la un patrimoniu sensibil și poate crea o platformă comună de intervenție – cu beneficii comune – menită să diminueze sau chiar să elimine posibilele efecte negative ale societății moderne.